Călăuzită de cuvintele lui Dumnezeu, am biruit opresiunea forțelor întunericului

de Wang Li, provincia Zhejiang

Am crezut în Domnul Isus, împreună cu mama mea, de când eram mică; pe vremea aceea, când Îl urmam pe Domnul Isus, eram adesea emoționată de dragostea Lui. Simțeam că El ne-a iubit atât de mult încât a fost răstignit și a vărsat ultima Sa picătură de sânge pentru a ne răscumpăra. În acea perioadă, frații și surorile din biserica noastră erau toți iubitori și se susțineau unii pe alții, dar, din păcate, credința noastră în Domnul s-a confruntat cu persecuție și opresiune din partea guvernului PCC. PCC definește creștinismul și catolicismul ca „xie jiaos” și etichetează întrunirile organizate de lăcașurile bisericești drept „întruniri ilegale.” Poliția obișnuia să organizeze frecvent razii la locurile noastre de întrunire, spunându-ne că trebuie, mai întâi, să avem aprobarea guvernului și să obținem un aviz înainte de a putea organiza întruniri, căci altfel vom fi arestați și amendați sau trimiși la închisoare. Odată, mama și alți cinci sau șase frați și surori au fost arestați și interogați o zi întreagă. Până la urmă, ancheta poliției a confirmat faptul că toți erau doar creștini obișnuiți și au fost eliberați. Din acel moment, însă, a trebuit să ne întâlnim în secret pentru a evita raziile organizate de guvern; în ciuda situației, credința noastră nu s-a șubrezit niciodată. Pe la sfârșitul anului 1998, o rudă de-a mea mi-a predicat că Domnul Isus S-a întors ca Dumnezeu Atotputernic, care Se întrupase în zilele de pe urmă. Această rudă mi-a citit, de asemenea, multe dintre cuvintele lui Dumnezeu Atotputernic, care au fost extrem de palpitante pentru mine. Am devenit convinsă că spusele lui Dumnezeu Atotputernic sunt cuvântările Duhului Sfânt către biserici și că Dumnezeu Atotputernic este Domnul Isus reîntors. A crede că m-aș putea, într-adevăr, reuni cu Domnul în timpul vieții mele m-a emoționat mai mult decât pot descrie în cuvinte și am plâns lacrimi de bucurie. De atunci, am devorat cu nesaț cuvintele lui Dumnezeu în fiecare zi, iar din ele am ajuns să înțeleg multe adevăruri și taine – sufletul meu pârjolit a câștigat astfel udarea și hrana. Bucurându-ne de încântarea și mângâierea aduse nouă de către lucrarea măreață a Duhului Sfânt, eu și soțul meu ne-am cufundat în fericirea și bucuria de a fi reuniți cu Domnul. Adeseori învățam să cântăm imnuri și să dansăm în cinstea lui Dumnezeu cu alți frați și surori și ne adunam deseori pentru a avea părtășie despre cuvintele lui Dumnezeu. Sufletul meu se simțea revigorat și înviorat, iar eu mă simțeam ca și cum puteam vedea deja în fața ochilor frumoasa scenă a Împărăției care își făcea apariția pe pământ și cum toată lumea se bucură. Totuși, nu aveam cum să fi anticipat că, tocmai când Îl urmam pe Dumnezeu și mergeam pe calea cea dreaptă în viață cu o credință în continuă creștere, guvernul PCC va începe să ne persecute cu cruzime…