Întorcându-mă acasă

de Muyi, Coreea de Sud

„Iubirea abundentă a lui Dumnezeu este acordată necondiționat omului, îl înconjoară; omul este naiv și inocent, fără griji sau poveri, trăind fericit sub privirea lui Dumnezeu […]. Dacă ești o persoană morală și cu umanitate, vei simți căldură, fiind îngrijit și iubit, te vei simți binecuvântat cu fericire” („Cât de importantă e dragostea lui Dumnezeu pentru om” din Urmați Mielul și cântați cântări noi). De fiecare dată când încep să cânt acest imn al cuvântului lui Dumnezeu, e greu să-mi controlez emoțiile care se stârnesc în mine. Asta pentru că, odată, m-am ferit de Dumnezeu și m-am răzvrătit împotriva Lui. Eram ca un miel pierdut, incapabil să găsesc calea spre casă, iar dragostea constantă a lui Dumnezeu m-a condus înapoi în casa Lui. În articolul următor, doresc să împărtășesc atât cu frații și surorile mele în Domnul, cât și cu prieteni care nu s-au întors încă la Dumnezeu, experiența întoarcerii mele în casa lui Dumnezeu.

În sfârșit văd adevărul despre mine

de Shen Xinwei, Italia

În 2018, datoria mea în cadrul Bisericii era de a traduce documente, lucrând alături de sora Zhang și sora Liu. Ne înțelegeam grozav. În timpul unei întruniri, am avut părtășie despre felul în care a fost recunoscut un conducător fals. Sora Liu l-a evaluat astfel pe falsul conducător: „Înlocuiește oamenii fără să urmeze principiile. A transferat-o pe sora Zhang, dar a păstrat în echipă o altă soră care nu este la fel de atentă și harnică în datoria ei.” Când celălalt conducător a citit asta fraților și surorilor, m-am înroșit imediat la față. Simțeam că vorbele surorii Liu erau foarte aspre. M-am silit să-mi păstrez calmul, însă eram foarte tulburată. Fiind doar noi trei în echipă, eram sigură că eu eram cea pe care o menționase. Am simțit că toată lumea va crede că nu eram atentă sau harnică în datoria mea. Cum aș mai putea ține fruntea sus după asta? De atunci, i-am purtat pică surorii Liu, iar relația noastră s-a răcit.

Un cântec de viață în toiul ruinării

de Gao Jing, provincia Henan

În 1999, am avut norocul de a accepta lucrarea lui Dumnezeu Atotputernic din zilele de pe urmă. Prin citirea cuvintelor lui Dumnezeu, am înțeles autoritatea și puterea pe care le dețin și am simțit că aceste cuvinte erau glasul lui Dumnezeu. Să fiu capabilă să aud cuvintele exprimate omenirii de către Creator m-a impresionat mai mult decât pot descrie în cuvinte și, pentru prima dată, am avut, în adâncurile duhului meu, sentimentul de pace și bucurie pe care lucrarea Duhului Sfânt îl aduce omului. Din acel moment, am devenit o cititoare din ce în ce mai avidă a cuvintelor lui Dumnezeu. După ce m-am alăturat Bisericii lui Dumnezeu Atotputernic, am văzut că Biserica era o lume complet nouă, total diferită de cea a societății. Toți frații și surorile erau simpli și amabili, puri și plini de viață. Deși nu eram rude de sânge și fiecare provenea din medii diferite și avea propria identitate, parcă toți eram spirite înrudite care ne iubeam unii pe alții, ne sprijineam unii pe alții și eram uniți împreună în bucurie. Să văd acest lucru m-a făcut să simt, cu adevărat, cât de fericită și veselă, cât de frumoasă și dulce este o viață petrecută venerându-L pe Dumnezeu. Mai târziu, am văzut aceste cuvinte ale lui Dumnezeu: „Ca membri ai rasei umane și creștini devotați, este responsabilitatea și obligația noastră, a tuturor, să ne oferim mintea și trupul pentru a îndeplini însărcinarea dată de Dumnezeu, deoarece întreaga noastră ființă a venit de la Dumnezeu și există grație suveranității Lui. Dacă mințile și trupurile noastre nu susțin însărcinarea dată de Dumnezeu și cauza dreaptă a omenirii, atunci sufletele noastre vor fi nevrednice de cei care au fost martirizați pentru această însărcinarea și cu atât mai mult nevrednice de Dumnezeu, care ne-a oferit totul” („Dumnezeu conduce destinul întregii omeniri” din Cuvântul Se arată în trup). Cuvintele lui Dumnezeu mi-au permis să înțeleg că ar trebui să trăiesc pentru Creator, ca o ființă creată, și că ar trebui să dedic și să sacrific tot ceea ce am ca să răspândesc și să mărturisesc Evanghelia lui Dumnezeu din zilele de pe urmă – numai aceasta este viața cea mai valoroasă și mai plină de sens. Așadar, când am auzit că mulți oameni care trăiau în zone îndepărtate și izolate nu auziseră Evanghelia lui Dumnezeu Atotputernic din zilele de pe urmă, mi-am luat hotărâtă rămas bun de la frații și surorile din orașul meu natal și am pornit în călătoria mea de a răspândi Evanghelia Împărăției.

Forța vieții care nu poate fi stinsă niciodată

de Dong Mei, provincia Henan

Sunt o persoană normală, care a trăit o viață obișnuită. Precum mulți care tânjesc după lumină, am încercat multe metode prin care să caut înțelesul adevărat al existenței omului, ca viața mea să aibă mai mult sens. Până la urmă, toate eforturile mele au fost în zadar. Însă, după ce am avut norocul să accept lucrarea din zilele de pe urmă a lui Dumnezeu Atotputernic, în viața mea s-au petrecut schimbări miraculoase. Viața mea a devenit mai animată și am ajuns să înțeleg că doar Dumnezeu e adevăratul Îngrijitor al sufletelor și vieților oamenilor și doar cuvintele lui Dumnezeu conțin adevăratul înțeles al vieții umane. M-am bucurat că am găsit în sfârșit calea dreaptă în viață. Însă, în timp ce-mi făceam datoria într-o zi, am fost arestată ilegal și torturată groaznic de guvernul PCC. După aceea, am trecut printr-o experiență de viață care va rămâne pe veci întipărită în călătoria vieții mele…

Dragostea lui Dumnezeu a fost cu mine în închisoarea întunecată a diavolului

de Yang Yi, provincia Jiangsu

Sunt o creștină din cadrul Bisericii lui Dumnezeu Atotputernic și sunt o adeptă a lui Dumnezeu Atotputernic de peste zece ani. În acest timp, un lucru pe care nu-l voi uita niciodată este nenorocirea groaznică de când am fost arestată de poliția PCC cu un deceniu în urmă. Pe atunci, în ciuda faptului că am fost torturată și călcată în picioare de demoni malefici și a faptului că am fost în pragul morții de câteva ori, Dumnezeu Atotputernic Și-a folosit mâna puternică pentru a mă îndruma și a mă proteja, pentru a mă readuce la viață și pentru a mă readuce în siguranță… Prin aceasta, am avut cu adevărat experiența transcendenței și măreției forței vitale a lui Dumnezeu și am câștigat bogăția prețioasă a vieții conferite mie de Dumnezeu.

Suferințe și încercări – binecuvântările de a fi favorizat

de Wang Gang, provincia Shandong

Trăiam la țară. Deoarece familia mea era săracă, câștigam bani lucrând slujbe temporare oriunde puteam să le găsesc; credeam că îmi pot face o viață mai bună prin muncă fizică. Totuși, în societatea modernă chineză, am văzut că nu există garanții pentru drepturile legale ale lucrătorilor tranzitorii ca mine; salariul îmi era frecvent reținut fără niciun motiv. În repetate rânduri, am fost înșelat și exploatat de alte persoane. După ce am muncit un an din greu, nu am primit ce trebuia să primesc. Am simțit că această lume este într-adevăr întunecată! Oamenii se tratează unii pe alții precum animalele, unde cei slabi sunt victimele celor puternici; se luptă unii cu alții, se luptă corp la corp, iar oamenii pur și simplu nu pot supraviețui. Când eram profund îndurerat și cu sufletul deprimat și îmi pierdusem încrederea în viață, un prieten a împărtășit cu mine Evanghelia zilelor de pe urmă a lui Dumnezeu Atotputernic. După aceea, am mers în mod regulat la adunări, m-am rugat, am comunicat adevărul și am cântat imnuri pentru a-L lăuda pe Dumnezeu împreună cu frații și surorile mele. M-am simțit foarte fericit și eliberat. În Biserica lui Dumnezeu Atotputernic, am văzut că frații și surorile nu încercau să se păcălească unii pe ceilalți sau să facă deosebiri sociale; erau pur și simplu deschiși și se înțelegeau unii cu alții. Când un frate sau o soră avea o dificultate, toți ceilalți îi arătau iubire și toți se ajutau reciproc. Toată lumea era acolo pentru a căuta adevărul cu sârguință ca să-și lepede firile corupte, să trăiască asemănarea unei persoane adevărate și să obțină mântuirea. Această viață mi-a permis să experimentez fericirea și să înțeleg semnificația și valoarea vieții. Am văzut că puteam obține fericirea adevărată doar venind înaintea lui Dumnezeu și căutând adevărul. Pentru ca mai mulți oameni care trăiau în întuneric așa cum trăiam eu să poată primi mântuirea Lui și să vadă din nou lumina, m-am alăturat celor care propovăduiesc Evanghelia și mărturisesc pentru Dumnezeu. Dar, pe neașteptate, am fost arestat de guvernul PCC pentru propovăduirea Evangheliei și am suferit brutalitatea extremă a torturii și a încarcerării.

În urma suferințelor, dragostea mea pentru Dumnezeu este și mai puternică

de Zhou Rui, provincia Jiangxi

Mă numesc Zhou Rui și sunt un creștin din Biserica lui Dumnezeu Atotputernic. De când am început să înțeleg lucrurile, mi-am văzut părinții lucrând din greu la câmp de dimineața până seara ca să își câștige existența. În ciuda eforturilor lor importante, abia câștigau vreun ban în fiecare an, așadar familia noastră a trăit întotdeauna într-o mare sărăcie. Ori de câte ori îi vedeam pe acei oameni cu putere și influență care trăiau destul de comod fără să fie nevoiți să muncească din greu, îi invidiam, așa că am luat o hotărâre fermă: când voi crește, cu siguranță voi avea succes într-o carieră sau voi ocupa o poziție în guvern ca să-mi scot familia din sărăcie și lipsuri, astfel încât și părinții mei să poată trăi viața bogaților. Cu toate că m-am luptat mulți ani pentru acest ideal, totuși nu am reușit să obțin ce-mi doream; am continuat să trăiesc în sărăcie. Deseori oftam îngrijorat din cauză că nu aveam rezultate pe măsura muncii mele și, treptat, mi-am pierdut încrederea în viață. Tocmai când am început să mă descurajez și să disper, mântuirea lui Dumnezeu Atotputernic din zilele de pe urmă s-a pogorât asupra mea. Din cuvintele Lui am înțeles câteva adevăruri și am ajuns să aflu cauza principală a suferinței umane în lume. Am înțeles și cum trebuiau oamenii să trăiască pentru a duce o viață plină de înțeles și care merită trăită. De atunci, deși fusesem confuz și neajutorat, mi-am găsit direcția în viață. Lăsând în urmă depresia și descurajarea, am simțit o nouă vitalitate și un nou rost în viață și am văzut speranța vieții. Apoi, pentru ca aceia care încă trăiau în suferință și neajutorare să poată obține și ei această mântuire extrem de rară, am început să merg din loc în loc, predicând energic mântuirea lui Dumnezeu din zilele de pe urmă. Totuși, nu m-am așteptat ca în procesul de răspândire a Evangheliei să fiu prins de două ori de guvernul chinez și să îndur torturi inumane și brutale… În acest puț întunecat al monstruozităților, Dumnezeu Atotputernic nu m-a părăsit niciodată; cuvintele Lui mi-au dat credință și putere, conducându-mă de nenumărate ori spre victorie împotriva forțelor întunecate ale Satanei și întărindu-mi dragostea pentru El.

Persecuția și suferința m-au făcut să-L iubesc pe Dumnezeu și mai mult

de Liu Zhen, provincia Shandong

Mă numesc Liu Zhen. Am 78 de ani și sunt doar o creștină obișnuită din Biserica lui Dumnezeu Atotputernic. Îi sunt recunoscătoare lui Dumnezeu Atotputernic că m-a ales pe mine, o femeie în vârstă de la țară, care nu se distinge prin nimic deosebit în ochii lumii. După ce am acceptat lucrarea lui Dumnezeu Atotputernic din zilele de pe urmă, m-am rugat lui Dumnezeu în fiecare zi, am ascultat recitări ale cuvântului lui Dumnezeu, m-am dus la adunări, am avut părtășie cu frații și surorile mele și, încet-încet, am început să pătrund unele adevăruri și să am o înțelegere limpede asupra anumitor lucruri. M-am simțit plină de bucurie și am trăit o fericire cum nu-mi mai fusese dat niciodată până atunci. Deoarece sunt bătrână și îmi este greu să merg pe jos, nu am putut să plec de acasă ca să particip la adunările de la biserică, așa că din grijă pentru mine, frații și surorile mele au ținut adunările la mine acasă. Nu au lipsit de la nicio adunare din cauza frigului iernii ori a căldurii verii, iar vântul, ploaia și zăpada nu i-au oprit niciodată să vină să mă viziteze și să aibă grijă de mine, așa bătrână cum sunt. Mai ales când citeam din cuvântul lui Dumnezeu, dacă era ceva ce nu înțelegeam, ei erau mereu răbdători și aveau părtășie cu mine despre acel lucru, și niciodată nu mă ignorau ori nu se uitau la mine de sus. Am fost adânc mișcată de acest lucru, fiindcă dacă nu ar fi fost iubirea lui Dumnezeu, cine mi-ar fi arătat atâta răbdare și afecțiune? În interacțiunile cu frații și surorile mele, am văzut că aceștia erau foarte diferiți de laici. Trăiau cu toleranță și iubire și puteau să-și deschidă inimile și să se trateze unii pe alții cu sinceritate, fără bariere sau distanță între ei. Erau la fel de apropiați ca o familie și acest lucru m-a făcut să mă simt și mai sigură cu privire la lucrarea lui Dumnezeu Atotputernic. Pe măsură ce am început să înțeleg mai multe adevăruri, mi-am dat seama că ar trebui să-mi fac datoria de ființă creată, prin urmare am spus bisericii că doream să preiau îndatoriri. Întrucât vârsta mă împiedica să îndeplinesc cea mai mare parte a îndatoririlor, biserica mi-a desemnat totuși datoria de gazdă la mine acasă. Am acceptat, recunoscătoare față de Dumnezeu că mi-a încredințat o sarcină pe măsura puterilor mele. Și astfel m-am înțeles foarte bine cu frații și surorile mele și m-am simțit foarte ușurată atât trupește, cât și sufletește. De asemenea, m-am mai înzdrăvenit de unele boli de care sufeream, prin urmare am fost chiar și mai recunoscătoare lui Dumnezeu Atotputernic pentru bunătatea și mila Sa.

Fii strict cu tine însuți pentru a-i disciplina pe alții

de Xiaoyan, orașul Xinyang, provincia Henan

Am lucrat împreună îndeaproape cu o soră mai în vârstă în departamentul administrativ. După o perioadă de lucru împreună cu ea, am descoperit că este neglijentă în munca ei și că nu acceptă adevărul. Ca atare, mi-am format o opinie despre ea. Încetul cu încetul, relația normală dintre noi s-a destrămat, nu ne mai înțelegeam deloc și nici nu mai puteam lucra împreună. Simțeam că era în cea mai mare parte vina ei că relația noastră ajunsese în acest impas, așa că am încercat că găsesc diverse moduri de a comunica cu ea, ca să reușească să se cunoască pe sine. Însă toate eforturile mele de a comunica cu ea au fost în zadar, ba chiar au înrăutățit și mai mult situația. În cele din urmă, drumurile noastre s-au despărțit, iar problemele noastre au rămas nerezolvate. Asta m-a făcut să fiu și mai convinsă că nu era o persoană care să accepte adevărul. După aceea, biserica a aranjat să locuiesc cu o altă familie gazdă. Nu mult după aceea, am descoperit că erau multe probleme, de asemenea, cu fratele și sora din această familie și, din nou, am „trudit” să comunic cu ei, însă toate încercările mele au fost în zadar, iar ei au început să manifeste prejudecăți cu privire la mine. În fața acestor împrejurări, am fost foarte confuză și tulburată: de ce oamenii pe care îi întâlnesc nu acceptă adevărul? Până într-o zi când am înțeles care este sursa problemei, când m-am lovit de un zid la muncă.

Experiență creștină: prudența mea aproape m-a costat mântuirea lui Dumnezeu din zilele de pe urmă

de Li Chunmei, Coreea de Sud

Nota redactorului: Domnul Isus a profețit că va veni din nou în zilele de pe urmă și sunt sigur că toți frații și surorile care tânjesc după întoarcerea Domnului speră să poată fi capabili să-I întâmpine venirea și să obțină mântuirea lui Dumnezeu din zilele de pe urmă. Sora Li Chunmei nu face excepție, dar, când aude vestea întoarcerii Domnului, aproape că ratează mântuirea lui Dumnezeu de la finalul veacurilor din cauza prudenței sale. Dar, din fericire, în cele din urmă își lasă garda jos și întâmpină întoarcerea Domnului. Care a fost experiența ei? Citiți mai departe pentru a afla.