Un cântec de viață în toiul ruinării

de Gao Jing, provincia Henan

În 1999, am avut norocul de a accepta lucrarea lui Dumnezeu Atotputernic din zilele de pe urmă. Prin citirea cuvintelor lui Dumnezeu, am înțeles autoritatea și puterea pe care le dețin și am simțit că aceste cuvinte erau glasul lui Dumnezeu. Să fiu capabilă să aud cuvintele exprimate omenirii de către Creator m-a impresionat mai mult decât pot descrie în cuvinte și, pentru prima dată, am avut, în adâncurile duhului meu, sentimentul de pace și bucurie pe care lucrarea Duhului Sfânt îl aduce omului. Din acel moment, am devenit o cititoare din ce în ce mai avidă a cuvintelor lui Dumnezeu. După ce m-am alăturat Bisericii lui Dumnezeu Atotputernic, am văzut că Biserica era o lume complet nouă, total diferită de cea a societății. Toți frații și surorile erau simpli și amabili, puri și plini de viață. Deși nu eram rude de sânge și fiecare provenea din medii diferite și avea propria identitate, parcă toți eram spirite înrudite care ne iubeam unii pe alții, ne sprijineam unii pe alții și eram uniți împreună în bucurie. Să văd acest lucru m-a făcut să simt, cu adevărat, cât de fericită și veselă, cât de frumoasă și dulce este o viață petrecută venerându-L pe Dumnezeu. Mai târziu, am văzut aceste cuvinte ale lui Dumnezeu: „Ca membri ai rasei umane și creștini devotați, este responsabilitatea și obligația noastră, a tuturor, să ne oferim mintea și trupul pentru a îndeplini însărcinarea dată de Dumnezeu, deoarece întreaga noastră ființă a venit de la Dumnezeu și există grație suveranității Lui. Dacă mințile și trupurile noastre nu susțin însărcinarea dată de Dumnezeu și cauza dreaptă a omenirii, atunci sufletele noastre vor fi nevrednice de cei care au fost martirizați pentru această însărcinarea și cu atât mai mult nevrednice de Dumnezeu, care ne-a oferit totul” („Dumnezeu conduce destinul întregii omeniri” din Cuvântul Se arată în trup). Cuvintele lui Dumnezeu mi-au permis să înțeleg că ar trebui să trăiesc pentru Creator, ca o ființă creată, și că ar trebui să dedic și să sacrific tot ceea ce am ca să răspândesc și să mărturisesc Evanghelia lui Dumnezeu din zilele de pe urmă – numai aceasta este viața cea mai valoroasă și mai plină de sens. Așadar, când am auzit că mulți oameni care trăiau în zone îndepărtate și izolate nu auziseră Evanghelia lui Dumnezeu Atotputernic din zilele de pe urmă, mi-am luat hotărâtă rămas bun de la frații și surorile din orașul meu natal și am pornit în călătoria mea de a răspândi Evanghelia Împărăției.

Forța vieții care nu poate fi stinsă niciodată

de Dong Mei, provincia Henan

Sunt o persoană normală, care a trăit o viață obișnuită. Precum mulți care tânjesc după lumină, am încercat multe metode prin care să caut înțelesul adevărat al existenței omului, ca viața mea să aibă mai mult sens. Până la urmă, toate eforturile mele au fost în zadar. Însă, după ce am avut norocul să accept lucrarea din zilele de pe urmă a lui Dumnezeu Atotputernic, în viața mea s-au petrecut schimbări miraculoase. Viața mea a devenit mai animată și am ajuns să înțeleg că doar Dumnezeu e adevăratul Îngrijitor al sufletelor și vieților oamenilor și doar cuvintele lui Dumnezeu conțin adevăratul înțeles al vieții umane. M-am bucurat că am găsit în sfârșit calea dreaptă în viață. Însă, în timp ce-mi făceam datoria într-o zi, am fost arestată ilegal și torturată groaznic de guvernul PCC. După aceea, am trecut printr-o experiență de viață care va rămâne pe veci întipărită în călătoria vieții mele…

Dragostea lui Dumnezeu a fost cu mine în închisoarea întunecată a diavolului

de Yang Yi, provincia Jiangsu

Sunt o creștină din cadrul Bisericii lui Dumnezeu Atotputernic și sunt o adeptă a lui Dumnezeu Atotputernic de peste zece ani. În acest timp, un lucru pe care nu-l voi uita niciodată este nenorocirea groaznică de când am fost arestată de poliția PCC cu un deceniu în urmă. Pe atunci, în ciuda faptului că am fost torturată și călcată în picioare de demoni malefici și a faptului că am fost în pragul morții de câteva ori, Dumnezeu Atotputernic Și-a folosit mâna puternică pentru a mă îndruma și a mă proteja, pentru a mă readuce la viață și pentru a mă readuce în siguranță… Prin aceasta, am avut cu adevărat experiența transcendenței și măreției forței vitale a lui Dumnezeu și am câștigat bogăția prețioasă a vieții conferite mie de Dumnezeu.

Suferințe și încercări – binecuvântările de a fi favorizat

de Wang Gang, provincia Shandong

Trăiam la țară. Deoarece familia mea era săracă, câștigam bani lucrând slujbe temporare oriunde puteam să le găsesc; credeam că îmi pot face o viață mai bună prin muncă fizică. Totuși, în societatea modernă chineză, am văzut că nu există garanții pentru drepturile legale ale lucrătorilor tranzitorii ca mine; salariul îmi era frecvent reținut fără niciun motiv. În repetate rânduri, am fost înșelat și exploatat de alte persoane. După ce am muncit un an din greu, nu am primit ce trebuia să primesc. Am simțit că această lume este într-adevăr întunecată! Oamenii se tratează unii pe alții precum animalele, unde cei slabi sunt victimele celor puternici; se luptă unii cu alții, se luptă corp la corp, iar oamenii pur și simplu nu pot supraviețui. Când eram profund îndurerat și cu sufletul deprimat și îmi pierdusem încrederea în viață, un prieten a împărtășit cu mine Evanghelia zilelor de pe urmă a lui Dumnezeu Atotputernic. După aceea, am mers în mod regulat la adunări, m-am rugat, am comunicat adevărul și am cântat imnuri pentru a-L lăuda pe Dumnezeu împreună cu frații și surorile mele. M-am simțit foarte fericit și eliberat. În Biserica lui Dumnezeu Atotputernic, am văzut că frații și surorile nu încercau să se păcălească unii pe ceilalți sau să facă deosebiri sociale; erau pur și simplu deschiși și se înțelegeau unii cu alții. Când un frate sau o soră avea o dificultate, toți ceilalți îi arătau iubire și toți se ajutau reciproc. Toată lumea era acolo pentru a căuta adevărul cu sârguință ca să-și lepede firile corupte, să trăiască asemănarea unei persoane adevărate și să obțină mântuirea. Această viață mi-a permis să experimentez fericirea și să înțeleg semnificația și valoarea vieții. Am văzut că puteam obține fericirea adevărată doar venind înaintea lui Dumnezeu și căutând adevărul. Pentru ca mai mulți oameni care trăiau în întuneric așa cum trăiam eu să poată primi mântuirea Lui și să vadă din nou lumina, m-am alăturat celor care propovăduiesc Evanghelia și mărturisesc pentru Dumnezeu. Dar, pe neașteptate, am fost arestat de guvernul PCC pentru propovăduirea Evangheliei și am suferit brutalitatea extremă a torturii și a încarcerării.

În urma suferințelor, dragostea mea pentru Dumnezeu este și mai puternică

de Zhou Rui, provincia Jiangxi

Mă numesc Zhou Rui și sunt un creștin din Biserica lui Dumnezeu Atotputernic. De când am început să înțeleg lucrurile, mi-am văzut părinții lucrând din greu la câmp de dimineața până seara ca să își câștige existența. În ciuda eforturilor lor importante, abia câștigau vreun ban în fiecare an, așadar familia noastră a trăit întotdeauna într-o mare sărăcie. Ori de câte ori îi vedeam pe acei oameni cu putere și influență care trăiau destul de comod fără să fie nevoiți să muncească din greu, îi invidiam, așa că am luat o hotărâre fermă: când voi crește, cu siguranță voi avea succes într-o carieră sau voi ocupa o poziție în guvern ca să-mi scot familia din sărăcie și lipsuri, astfel încât și părinții mei să poată trăi viața bogaților. Cu toate că m-am luptat mulți ani pentru acest ideal, totuși nu am reușit să obțin ce-mi doream; am continuat să trăiesc în sărăcie. Deseori oftam îngrijorat din cauză că nu aveam rezultate pe măsura muncii mele și, treptat, mi-am pierdut încrederea în viață. Tocmai când am început să mă descurajez și să disper, mântuirea lui Dumnezeu Atotputernic din zilele de pe urmă s-a pogorât asupra mea. Din cuvintele Lui am înțeles câteva adevăruri și am ajuns să aflu cauza principală a suferinței umane în lume. Am înțeles și cum trebuiau oamenii să trăiască pentru a duce o viață plină de înțeles și care merită trăită. De atunci, deși fusesem confuz și neajutorat, mi-am găsit direcția în viață. Lăsând în urmă depresia și descurajarea, am simțit o nouă vitalitate și un nou rost în viață și am văzut speranța vieții. Apoi, pentru ca aceia care încă trăiau în suferință și neajutorare să poată obține și ei această mântuire extrem de rară, am început să merg din loc în loc, predicând energic mântuirea lui Dumnezeu din zilele de pe urmă. Totuși, nu m-am așteptat ca în procesul de răspândire a Evangheliei să fiu prins de două ori de guvernul chinez și să îndur torturi inumane și brutale… În acest puț întunecat al monstruozităților, Dumnezeu Atotputernic nu m-a părăsit niciodată; cuvintele Lui mi-au dat credință și putere, conducându-mă de nenumărate ori spre victorie împotriva forțelor întunecate ale Satanei și întărindu-mi dragostea pentru El.

Persecuția și suferința m-au făcut să-L iubesc pe Dumnezeu și mai mult

de Liu Zhen, provincia Shandong

Mă numesc Liu Zhen. Am 78 de ani și sunt doar o creștină obișnuită din Biserica lui Dumnezeu Atotputernic. Îi sunt recunoscătoare lui Dumnezeu Atotputernic că m-a ales pe mine, o femeie în vârstă de la țară, care nu se distinge prin nimic deosebit în ochii lumii. După ce am acceptat lucrarea lui Dumnezeu Atotputernic din zilele de pe urmă, m-am rugat lui Dumnezeu în fiecare zi, am ascultat recitări ale cuvântului lui Dumnezeu, m-am dus la adunări, am avut părtășie cu frații și surorile mele și, încet-încet, am început să pătrund unele adevăruri și să am o înțelegere limpede asupra anumitor lucruri. M-am simțit plină de bucurie și am trăit o fericire cum nu-mi mai fusese dat niciodată până atunci. Deoarece sunt bătrână și îmi este greu să merg pe jos, nu am putut să plec de acasă ca să particip la adunările de la biserică, așa că din grijă pentru mine, frații și surorile mele au ținut adunările la mine acasă. Nu au lipsit de la nicio adunare din cauza frigului iernii ori a căldurii verii, iar vântul, ploaia și zăpada nu i-au oprit niciodată să vină să mă viziteze și să aibă grijă de mine, așa bătrână cum sunt. Mai ales când citeam din cuvântul lui Dumnezeu, dacă era ceva ce nu înțelegeam, ei erau mereu răbdători și aveau părtășie cu mine despre acel lucru, și niciodată nu mă ignorau ori nu se uitau la mine de sus. Am fost adânc mișcată de acest lucru, fiindcă dacă nu ar fi fost iubirea lui Dumnezeu, cine mi-ar fi arătat atâta răbdare și afecțiune? În interacțiunile cu frații și surorile mele, am văzut că aceștia erau foarte diferiți de laici. Trăiau cu toleranță și iubire și puteau să-și deschidă inimile și să se trateze unii pe alții cu sinceritate, fără bariere sau distanță între ei. Erau la fel de apropiați ca o familie și acest lucru m-a făcut să mă simt și mai sigură cu privire la lucrarea lui Dumnezeu Atotputernic. Pe măsură ce am început să înțeleg mai multe adevăruri, mi-am dat seama că ar trebui să-mi fac datoria de ființă creată, prin urmare am spus bisericii că doream să preiau îndatoriri. Întrucât vârsta mă împiedica să îndeplinesc cea mai mare parte a îndatoririlor, biserica mi-a desemnat totuși datoria de gazdă la mine acasă. Am acceptat, recunoscătoare față de Dumnezeu că mi-a încredințat o sarcină pe măsura puterilor mele. Și astfel m-am înțeles foarte bine cu frații și surorile mele și m-am simțit foarte ușurată atât trupește, cât și sufletește. De asemenea, m-am mai înzdrăvenit de unele boli de care sufeream, prin urmare am fost chiar și mai recunoscătoare lui Dumnezeu Atotputernic pentru bunătatea și mila Sa.

Notificările de la YouTube m-au reunit cu Domnul

de Li Lan, South Korea

Uneori, în viață, evenimentele întâmplătoare pot avea consecințe neprevăzute. Ceva neașteptat și uimitor mi s-a întâmplat acum câteva luni: Notificările de la YouTube m-au reunit cu Domnul.

Într-o dimineață de iunie, m-am trezit devreme și am început să răsfoiesc cu blândețe Biblia pe care o păstram lângă pernă și am citit ce a spus Domnul Isus când i-a dojenit pe farisei: „«Casa Mea va fi numită o casă de rugăciune», dar voi aţi făcut din ea o peşteră de tâlhari!” (Matei 21:13). Nu am putut să nu mă îngrijorez când am citit acest lucru, întrucât situația din biserica mea devenise la fel ca cea din templu, spre sfârșitul Epocii Legii: în biserica mea, pastorii și prezbiterii ne predicau adesea că cei cu credință trebuia să se iubească unii pe alții, dar ei înșiși au acceptat, de fapt, mici daruri în bani atunci când s-au rugat pentru membrii congregației lor, iar uneori suma de bani acordată stabilea cât timp se rugau pentru cel care făcuse donația. Biserica trebuia să fie un loc în care oamenii Îl slăvesc pe Dumnezeu și, totuși, acum devenise doar un loc unde credincioșii se căsătoreau. Credincioșii erau pe zi ce trece mai puțini, iar pastorii și prezbiterii nu mai depuneau mult efort în predicile lor sau nu mai căutau metode de a păstori cât puteau de bine turma Domnului ci, în schimb, simțeau o bucurie nemărginită când oficiau ceremonii de nuntă. Nu m-am putut abține să nu mă gândesc: „Pastorii și prezbiterii s-au abătut de la calea Domnului, iar biserica nu mai este acum diferită față de lumea din exterior. A devenit un cuib de hoți, la fel ca templul, la sfârșitul Epocii Legii. Va mai apărea oare Domnul într-o astfel de biserică atunci când El se va reîntoarce?”

Suferința este cea care răspândește mireasma iubirii

de Xiaokai, provincia Jiangxi

Sunt o femeie obișnuită de la țară și, din cauza ideii feudale de a prețui doar copiii de sex masculin, nu am putut să-mi ridic de rușine capul în fața altora deoarece nu am născut niciun fiu. Tocmai când sufeream cel mai mult, am fost aleasă de Domnul Isus și, doi ani mai târziu, am acceptat mântuirea lui Dumnezeu Atotputernic. În plus, am înțeles mai bine adevărul din cuvintele lui Dumnezeu Atotputernic și duhul meu a obținut eliberarea adevărată. Cu toate acestea, în timp ce îmi îndeplineam datoria de a răsplăti dragostea lui Dumnezeu, am fost arestată de două ori de guvernul PCC și am suferit torturi și chinuri brutale din partea servitorilor PCC. Tocmai când eram în pragul morții, cuvintele lui Dumnezeu Atotputernic m-au călăuzit în permanență și m-au inspirat și mi-au permis să mărturisesc ferm în toiul chinurilor nemiloase provocate de Satana, întărindu-mi astfel hotărârea de a-L urma pe Dumnezeu și de a-L iubi pe Dumnezeu toată viața mea.

Persecuția aspră a guvernului PCC nu face decât să-mi întărească dragostea pentru Dumnezeu

de Li Zhi, provincia Liaoning

În anul 2000, am fost destul de norocoasă încât să aud Evanghelia Împărăției lui Dumnezeu Atotputernic. Citind cuvintele lui Dumnezeu, am ajuns să înțeleg taina numelor lui Dumnezeu, taina întrupărilor lui Dumnezeu și adevărurile referitoare la modul în care cele trei etape ale lucrării lui Dumnezeu mântuiesc omenirea și cum îl schimbă, îl purifică și îl desăvârșesc pe om. Am devenit sigură că Dumnezeu Atotputernic este Domnul Isus reîntors și am acceptat cu bucurie Evanghelia Împărăției lui Dumnezeu. După aceea, m-am alăturat activ vieții bisericești, răspândind Evanghelia și fiind martoră pentru Dumnezeu. În 2002, am devenit cunoscută la nivel local pentru predicarea Evangheliei și eram în pericol constant de a fi arestată de poliția PCC. Nu am avut de ales decât să fug de acasă pentru a putea continua să-mi îndeplinesc datoria.

Iubirea lui Dumnezeu mi-a întărit inima

de Zhang Can, provincia Liaoning

În familia mea, toată lumea s-a înțeles mereu foarte bine. Soțul meu este un om foarte atent și grijuliu, iar fiul meu este foarte rezonabil și mereu respectuos cu cei în vârstă. Ba mai mult, am fost destul de înstăriți. Teoretic, ar fi trebuit să fiu foarte fericită, dar în realitate nu s-a întâmplat așa. Oricât de bine m-au tratat soțul și fiul meu și oricât de bogați am fost, nimic din toate astea nu m-a putut face fericită. Nu puteam niciodată să dorm noaptea pentru că făcusem artrită și sufeream și de insomnie severă, lucruri care au dus la o circulație redusă a sângelui către creier și la o slăbiciune generală la nivelul membrelor. Chinul acestor boli, împreună cu presiunea constantă de a conduce o afacere, m-au făcut să trăiesc într-o suferință de negrăit. Am încercat să depășesc acest lucru în diferite moduri, dar nimic nu părea să funcționeze vreodată.