Lucrarea și intrarea (3)

Dumnezeu a încredințat mult oamenilor și S-a adresat, de asemenea, intrării lor, în nenumărate moduri. Dar, deoarece calibrul oamenilor este deosebit de modest, multe dintre cuvintele lui Dumnezeu nu au reușit să se înrădăcineze. Există diverse motive pentru acest calibru modest, cum ar fi: corupția gândirii și moralității umane și o lipsă a unei educații adecvate; superstițiile feudale care au acaparat, în mod serios, inima omului; stilul de viață depravat și decadent, care a adăpostit multe boli în cele mai profunde colțuri ale inimii umane; o înțelegere superficială a alfabetizării culturale, educația în acest domeniu lipsind unui procent de aproape nouăzeci și opt la sută dintre persoane și, mai mult decât atât, faptul că există foarte puțini care au acces la niveluri mai înalte de educație culturală. Prin urmare, oamenii nu au, în esență, nicio idee despre ce a vrut să spună Dumnezeu sau Duhul, ci au doar o imagine vagă și neclară a lui Dumnezeu, dobândită din superstițiile feudale. Influențe dăunătoare, pe care mii de ani de „spirit înalt al naționalismului” le-au lăsat adânc în inima omului, precum și gândirea feudală, prin care oamenii sunt legați și înlănțuiți, fără un dram de libertate, fără nicio voință de a aspira sau a persevera, nicio dorință de a face progrese, rămânând, în schimb, pasiv și regresiv, înrădăcinat într-o mentalitate de sclav, și așa mai departe – acești factori obiectivi au conferit o distribuție urâtă și o mizerie permanentă a concepției ideologice, idealurilor, moralității și firii umanității. Oamenii, s-ar părea, trăiesc într-o lume teroristă a întunericului, pe care, niciunul dintre ei nu caută să o depășească și, niciunul dintre ei nu se gândește să avanseze spre o lume ideală; mai degrabă, ei sunt mulțumiți cu soarta lor în viață, să-și petreacă zilele purtând și crescând copiii, străduindu-se, transpirând, mergând la treburile lor, visând la o familie confortabilă și fericită, la afecțiune conjugală, la copii ascultători, la bucurie în anii lor de amurg, în timp ce-și trăiesc, în pace, viețile… Timp de zeci, mii, zeci de mii de ani până acum, oamenii și-au risipit timpul, în acest fel, fără ca nimeni să-și creeze o viață desăvârșită. Toți intenționează doar să se ucidă reciproc în această lume întunecată, în cursa pentru faimă și avere, și să se provoace unul pe celălalt. Cine a căutat vreodată voia lui Dumnezeu? A fost cineva vreodată atent la lucrarea lui Dumnezeu? Toate părțile umanității, ocupate de influența întunericului, au devenit, de mult timp, natură umană și, astfel, este destul de dificil de îndeplinit lucrarea lui Dumnezeu, iar oamenii au chiar mai puțină inimă pentru a acorda atenție la ceea ce Dumnezeu le-a încredințat astăzi. Oricum, cred că oamenii nu se vor supăra ca Eu să rostesc aceste cuvinte, de vreme ce, despre ceea ce vorbesc Eu este istoria a mii de ani. A vorbi despre istorie înseamnă fapte și, în plus, scandaluri care sunt evidente tuturor, deci ce rost are să spunem ceea ce este contrar faptului? Dar, de asemenea, Eu cred că oamenii raționali, văzând aceste cuvinte, se vor trezi și vor căuta să progreseze. Dumnezeu speră că oamenii pot trăi și lucra în pace și mulțumire, de vreme ce, în același timp, ei pot să-L iubească pe Dumnezeu. Este voia lui Dumnezeu ca întreaga umanitate să poată intra în odihnă; mai mult decât aceasta, umplerea întregului pământ cu slava lui Dumnezeu este dorința cea mare a lui Dumnezeu. Numai că este păcat că ființele umane rămân scufundate în uitare și nedeșteptate, atât de grav corupte de Satana încât, astăzi, ele nu mai au asemănarea oamenilor. Deci, gândirea umană, moralitatea și educația formează o legătură importantă, cu antrenarea în alfabetizarea culturală care constituie o a doua legătură, pentru a ridica mai bine calibrul cultural al ființelor umane și pentru a schimba perspectivele lor spirituale.

Împărăția cerurilor este, de fapt, pe pământ

de Chen Bo, China

Noi, credincioșii, tânjim cel mai mult după a putea intra în Împărăția cerurilor și a ne bucura de fericirea eternă acordată de Domnul omului. De fiecare dată când auzeam un pastor spunând în cadrul unei predici că locul pe care Domnul Îl va pregăti pentru noi în viitor este sus în ceruri, că vor fi câmpii de aur și pereți de jad, pietre prețioase vor sclipi peste tot, vom putea mânca fructe din pomul vieții și vom bea apă din râul vieții, nu va mai fi durere, lacrimi sau necaz, și vom fi cu toții liberi și eliberați, simțeam un val incredibil de emoție și bucurie. Acesta este un loc după care tânjeam atât de mult și viața mea pe pământul trudei și necazurilor mă făcea să mă simt atât de istovită în inimă. Și, astfel, am alergat încoace și încolo predicând Evanghelia și sacrificându-mă entuziasmată pentru Domnul; voiam să răspândesc Evanghelia și să înființez biserici și nu m-am oprit niciodată să-mi trag sufletul, indiferent cât de dureros sau dificil devenea. În special pentru că știam că suntem în zilele de pe urmă și că Domnul Se va întoarce în curând să ne ia pe toți în casa noastră din ceruri, am lucrat și m-am sacrificat cu mult mai activ.

Lucrarea și intrarea (2)

Lucrarea și intrarea voastră sunt destul de sărace; omul nu acordă importanță lucrării și este chiar și mai neglijent cu intrarea. Omul nu le privește pe acestea ca pe lecții în care ar trebui să intre; prin urmare, în experiența lui spirituală, aproape tot ceea ce vede omul reprezintă miraje fără conținut. Nu vi se cere prea mult în ceea ce privește experiența voastră în lucrare, dar, ca persoane ce urmează a fi desăvârșite de Dumnezeu, se cuvine să învățați lecțiile despre lucrarea pentru Dumnezeu, astfel încât să vă puteți conforma în curând voii lui Dumnezeu. De-a lungul veacurilor, cei care au lucrat au fost numiți lucrători sau apostoli, cuvinte care se referă la un număr mic de oameni ce sunt folosiți de Dumnezeu. Totuși, lucrarea despre care Eu vorbesc astăzi nu se referă doar la acei lucrători sau apostoli, ci este îndreptată mai degrabă către toți cei care urmează să fie desăvârșiți de Dumnezeu. Poate că există mulți care au un interes scăzut în acest sens, dar, de dragul intrării, ar fi cel mai bine să discutăm despre adevărul cu privire la această chestiune.

Ar trebui să te lepezi de tot pentru adevăr

Trebuie să-nduri greutăți
pe calea ta spre adevăr.
Trebuie să te dedici complet.
Să înduri umilință și mai multă suferință.
Să faci acestea pentru a obține mai mult adevăr.
Trebuie să urmărești tot ce e frumos.
Trebuie să cauți tot ce e bun,
o cale plină de sens în viață.
Renunță la plăceri, leapădă-te de trup
de dragul adevărului.

Doar prin înțelegerea tainei întrupării puteți întâmpina întoarcerea Mântuitorului

Cu două mii de ani în urmă, când Domnul Isus a apărut pentru a lucra în trup, aproape nimeni nu știa că El este Însuși Dumnezeu. Numai când Petru a fost luminat de Duhul Sfânt a putut să recunoască faptul că Domnul Isus este Hristos și Fiul Dumnezeului etern.

Două mii de ani mai târziu, Domnul Isus devine din nou carne și a venit ca Fiul omului. Aceasta împlinește profeția Domnului Isus: „Deci, fiţi pregătiţi şi voi, pentru că Fiul Omului va veni în ceasul în care nu vă aşteptaţi!” (NTLR®) De când Domnul a devenit trup ca Fiul omului care ni se va arăta , atunci ce este întruparea și cum ar trebui să-l cunoaștem pe Dumnezeu întrupat pentru a-l întâmpina pe Domnul?

Lucrarea și intrarea (1)

De când oamenii au început să pășească pe calea cea dreaptă a credinței în Dumnezeu, au existat multe lucruri despre care ei rămân nelămuriți. Ei încă sunt complet confuzi în legătură cu lucrarea lui Dumnezeu și despre cât ar trebui ei să lucreze. Acest lucru se datorează, pe de o parte, abaterii din experiența lor și limitărilor în capacitatea lor de a primi; pe de altă parte, aceasta se datorează faptului că lucrarea lui Dumnezeu nu a adus încă oamenii la această etapă. Deci, toată lumea este nesigură cu privire la cele mai multe probleme spirituale. Nu numai că sunteți nelămuriți în ce ar trebui să intrați; sunteți mai neștiutori cu privire la lucrarea lui Dumnezeu. Aceasta este mai mult decât, pur și simplu, o chestiune de neajunsuri ale voastre: este un cusur extraordinar care aparține tuturor celor din lumea religioasă. Aici se află cheia motivului pentru care oamenii nu-L cunosc pe Dumnezeu și, astfel, acest cusur este un defect obișnuit împărtășit de toți cei care Îl caută. Nicio singură persoană nu L-a cunoscut vreodată pe Dumnezeu sau nu I-a văzut vreodată adevărata față. Acesta este motivul pentru care lucrarea lui Dumnezeu devine la fel de dificilă ca mutarea unui munte sau golirea mării. Câți oameni și-au sacrificat viețile pentru lucrarea lui Dumnezeu; câți au fost izgoniți ca urmare a lucrării Sale; câți, de dragul lucrării Lui, au fost chinuiți până la moarte; câți, cu ochii plini de lacrimi de iubire pentru Dumnezeu, au murit pe nedrept; câți au întâlnit persecuții crude și inumane…. Faptul că aceste tragedii se întâmplă – oare nu este totul din cauza lipsei de cunoaștere a oamenilor despre Dumnezeu? Cum ar putea cineva, care nu-L cunoaște pe Dumnezeu, să aibă obrazul de a veni înaintea Lui? Cum ar putea cineva, care crede în Dumnezeu și, totuși, Îl persecută, să aibă obrazul de a veni înaintea Lui? Acestea nu sunt exclusiv nepotrivirile celor din cadrul lumii religioase, ci, mai degrabă, sunt obișnuite atât pentru voi, cât și pentru ei. Oamenii cred în Dumnezeu, fără să-L cunoască; doar din acest motiv, ei nu-L venerează pe Dumnezeu și nu se tem de El în inimile lor. Există chiar și cei care, fățiș și cu neobrăzare, fac lucrarea pe care o vizualizează ei înșiși în acest curent și se apucă de lucrarea încredințată de Dumnezeu potrivit cu propriile lor cerințe și dorințe necumpătate. Mulți oameni acționează sălbatic, nerespectându-L pe Dumnezeu și urmându-și propria lor voie. Oare nu sunt acestea întruchipări desăvârșite ale inimilor egoiste ale oamenilor? Nu manifestă acestea elementul excesiv de abundent al înșelăciunii pe care o au oamenii? Oamenii pot fi, într-adevăr, extrem de inteligenți, însă cum pot talentele lor să ia locul lucrării lui Dumnezeu? Într-adevăr, oamenilor poate să le pese de povara lui Dumnezeu, însă ei nu pot acționa prea egoist. Oare faptele oamenilor sunt, într-adevăr, divine? Poate cineva să fie absolut sigur? A-I fi martor lui Dumnezeu, a moșteni slava Sa – acestea înseamnă că Dumnezeu face o excepție și îi ridică pe oameni; cum ar putea ei să fie demni? Lucrarea lui Dumnezeu abia a început, cuvintele Sale abia au început să fie rostite. În acest moment, oamenii se simt bine referitor la ei înșiși; nu ar fi aceasta, pur și simplu, o invitație la umilire? Ei înțeleg mult prea puțin. Chiar și cel mai talentat teoretician, cel mai elocvent orator nu pot descrie întreaga abundență a lui Dumnezeu – cu cât mai puțin puteți voi? Mai bine nu v-ați stabili propria valoare mai sus de cea a cerurilor, ci mai degrabă să vă vedeți ca fiind inferiori celor mai neînsemnați dintre acei oameni raționali care caută să-L iubească pe Dumnezeu. Aceasta este calea pe care veți intra: de a vă vedea ca fiind mai scunzi cu o palmă decât toți ceilalți. De ce să vă considerați atât de sus? De ce să vă estimați atât de sus? Pe calea lungă a vieții, nu ați făcut decât primii pași. Tot ce vedeți este brațul lui Dumnezeu, nu pe Dumnezeu în întregime. Este de datoria voastră să vedeți mai mult din lucrarea lui Dumnezeu, să descoperiți mai mult din ceea ce ar trebui pătruns, pentru că v-ați schimbat prea puțin.

Scopul și însemnătatea lucrării lui Dumnezeu din Epoca Legii

Cuvinte relevante ale lui Dumnezeu:

La început, după facerea omenirii, israeliții au fost cei care au slujit drept fundament al lucrării și întregul Israel a constituit temelia lucrării lui Iahve pe pământ. Lucrarea lui Iahve a fost pentru a-l călăuzi și păstori în mod direct pe om prin stabilirea legilor astfel încât omul să poată duce o viață normală și să-L divinizeze pe Iahve într-o manieră normală pe pământ. În Epoca Legii, Dumnezeu era Cel care nu putea fi nici văzut, nici atins de către om. El doar îi conducea pe oamenii care au fost primii corupți de Satana și era acolo pentru a-i învăța și păstori pe acești oameni, astfel încât cuvintele rostite de El erau doar despre regulamente, hotărâri și cunoștințe generale legate de trăirea vieții ca om și nicidecum despre adevăruri care furnizează viață omului. Israeliții de sub comanda Lui nu erau aceia profund corupți de Satana. Lucrarea legii făcute de El a fost doar prima etapă în lucrarea mântuirii, chiar începutul lucrării de mântuire și, practic, nu avea nimic de-a face cu schimbările firii vieții omului.

Video de mărturie creștină „Visul meu de a fi regizoare” Adevărata experiență a unui creștin

Trebuie să știm că doar cele trei etape ale lucrării lui Dumnezeu reprezintă lucrarea Sa completă de mântuire a omenirii

Cunoașterea celor trei etape ale lucrării lui Dumnezeu este calea spre a-L cunoaște pe Dumnezeu

(Un articol selectat din cuvintele lui Dumnezeu)

Lucrarea de gestionare a omenirii este împărțită în trei etape, ceea ce înseamnă că lucrarea de mântuire a omenirii este împărțită în trei etape. Aceste trei etape nu includ lucrarea de creare a lumii, dar sunt mai degrabă cele trei etape ale lucrării din Epoca Legii, Epoca Harului și Epoca Împărăției. Lucrarea de creare a lumii a fost lucrarea de producere a întregii omeniri. Nu a fost lucrarea de mântuire a omenirii și nu are nicio legătură cu lucrarea de mântuire a omenirii, pentru că atunci când lumea a fost creată, omenirea nu fusese coruptă de către Satana și, ca urmare, nu era nevoie să se realizeze lucrarea de mântuire a omenirii. Lucrarea de mântuire a omenirii a început numai după ce omenirea fusese coruptă de Satana și, așa, lucrarea de gestionare a omenirii a început, de asemenea, numai după ce omenirea fusese coruptă. Cu alte cuvinte, gestionarea omului de către Dumnezeu a început ca rezultat al lucrării de mântuire a omenirii și nu a izvorât din lucrarea creării lumii. Numai după ce omenirea a căpătat o fire coruptă a luat naștere lucrarea de gestionare și, astfel, lucrarea de gestionare a omenirii cuprinde trei părți, iar nu patru părți sau patru epoci. Numai aceasta este formula corectă de a face referire la gestionarea omenirii de către Dumnezeu. Când se încheie epoca finală, lucrarea de gestionare a omenirii va fi ajuns la un sfârșit complet. Încheierea lucrării de gestionare înseamnă că lucrarea de mântuire a întregii omeniri a fost complet finalizată și că omenirea a ajuns la finalul călătoriei sale. Fără lucrarea de mântuire a întregii omeniri, lucrarea de gestionare a omenirii nu ar exista, nici cele trei etape ale lucrării nu ar exista. Tocmai din cauza depravării omenirii și pentru că omenirea avea nevoie atât de urgentă de mântuire, a încheiat Iahve crearea lumii și a început lucrarea din Epoca Legii. Numai atunci a început lucrarea de gestionare a omenirii, ceea ce înseamnă că numai atunci a început lucrarea de mântuire a omenirii. „Gestionarea omenirii” nu înseamnă călăuzirea vieții omenirii nou create pe pământ (adică, o omenire care nu fusese coruptă încă). Mai degrabă, este mântuirea unei omeniri care a fost coruptă de către Satana, adică este transformarea acestei omeniri corupte. Aceasta este semnificația gestionării omenirii. Lucrarea de mântuire a omenirii nu include lucrarea de creare a lumii și, în consecință, lucrarea de gestionare a omenirii nu include lucrarea de creare a lumii, ci include numai trei etape ale lucrării, care sunt separate de crearea lumii. Pentru a înțelege lucrarea de gestionare a omenirii, este necesar să fii conștient de istoria celor trei etape ale lucrării – acesta este lucrul de care fiecare trebuie să fie conștient pentru a fi mântuit. Ca făpturi ale lui Dumnezeu, ar trebui să recunoașteți că omul a fost creat de către Dumnezeu și ar trebui să recunoașteți sursa corupției omenirii și, mai mult, ar trebui să recunoașteți procesul mântuirii omului. Dacă știți doar să acționați conform doctrinei pentru a câștiga favoarea lui Dumnezeu, dar nu aveți nici cea mai vagă idee despre felul în care Dumnezeu mântuiește omenirea sau despre sursa corupției omenirii, atunci asta vă lipsește ca făpturi ale lui Dumnezeu. Nu ar trebui să fii satisfăcut numai cu înțelegerea acelor adevăruri care pot fi puse în practică, în timp ce rămâi ignorant cu privire la anvergura mai mare a lucrării de gestionare a lui Dumnezeu – dacă așa stau lucrurile, atunci ești prea dogmatic. Cele trei etape ale lucrării sunt adevărul care se află în interiorul gestionării omului de către Dumnezeu, sosirea Evangheliei întregului univers, cel mai mare mister din întreaga omenire și sunt, de asemenea, fundamentul răspândirii Evangheliei. Dacă te concentrezi numai asupra înțelegerii adevărurilor simple care au legătură cu viața ta și nu știi nimic despre acest lucru, cel mai mare dintre toate misterele și viziunile, atunci nu este viața ta asemănătoare cu un produs defect, bun de nimic în afară de a fi privit?

Muzică creștină 2020 „Îndrăznești să afirmi că numele lui Dumnezeu nu se poate schimba niciodată?”

Unii zic că numele lui Dumnezeu nu se schimbă.
Dar cum a devenit Iahve Isus?
S-a profețit că Mesia va veni,
dar de ce-a venit în schimb Isus?
De ce numele lui Dumnezeu s-a schimbat?
Oare nu poate El face lucrare nouă azi?