Un cântec de viață în toiul ruinării

de Gao Jing, provincia Henan

În 1999, am avut norocul de a accepta lucrarea lui Dumnezeu Atotputernic din zilele de pe urmă. Prin citirea cuvintelor lui Dumnezeu, am înțeles autoritatea și puterea pe care le dețin și am simțit că aceste cuvinte erau glasul lui Dumnezeu. Să fiu capabilă să aud cuvintele exprimate omenirii de către Creator m-a impresionat mai mult decât pot descrie în cuvinte și, pentru prima dată, am avut, în adâncurile duhului meu, sentimentul de pace și bucurie pe care lucrarea Duhului Sfânt îl aduce omului. Din acel moment, am devenit o cititoare din ce în ce mai avidă a cuvintelor lui Dumnezeu. După ce m-am alăturat Bisericii lui Dumnezeu Atotputernic, am văzut că Biserica era o lume complet nouă, total diferită de cea a societății. Toți frații și surorile erau simpli și amabili, puri și plini de viață. Deși nu eram rude de sânge și fiecare provenea din medii diferite și avea propria identitate, parcă toți eram spirite înrudite care ne iubeam unii pe alții, ne sprijineam unii pe alții și eram uniți împreună în bucurie. Să văd acest lucru m-a făcut să simt, cu adevărat, cât de fericită și veselă, cât de frumoasă și dulce este o viață petrecută venerându-L pe Dumnezeu. Mai târziu, am văzut aceste cuvinte ale lui Dumnezeu: „Ca membri ai rasei umane și creștini devotați, este responsabilitatea și obligația noastră, a tuturor, să ne oferim mintea și trupul pentru a îndeplini însărcinarea dată de Dumnezeu, deoarece întreaga noastră ființă a venit de la Dumnezeu și există grație suveranității Lui. Dacă mințile și trupurile noastre nu susțin însărcinarea dată de Dumnezeu și cauza dreaptă a omenirii, atunci sufletele noastre vor fi nevrednice de cei care au fost martirizați pentru această însărcinarea și cu atât mai mult nevrednice de Dumnezeu, care ne-a oferit totul” („Dumnezeu conduce destinul întregii omeniri” din Cuvântul Se arată în trup). Cuvintele lui Dumnezeu mi-au permis să înțeleg că ar trebui să trăiesc pentru Creator, ca o ființă creată, și că ar trebui să dedic și să sacrific tot ceea ce am ca să răspândesc și să mărturisesc Evanghelia lui Dumnezeu din zilele de pe urmă – numai aceasta este viața cea mai valoroasă și mai plină de sens. Așadar, când am auzit că mulți oameni care trăiau în zone îndepărtate și izolate nu auziseră Evanghelia lui Dumnezeu Atotputernic din zilele de pe urmă, mi-am luat hotărâtă rămas bun de la frații și surorile din orașul meu natal și am pornit în călătoria mea de a răspândi Evanghelia Împărăției.

Suferințe și încercări – binecuvântările de a fi favorizat

de Wang Gang, provincia Shandong

Trăiam la țară. Deoarece familia mea era săracă, câștigam bani lucrând slujbe temporare oriunde puteam să le găsesc; credeam că îmi pot face o viață mai bună prin muncă fizică. Totuși, în societatea modernă chineză, am văzut că nu există garanții pentru drepturile legale ale lucrătorilor tranzitorii ca mine; salariul îmi era frecvent reținut fără niciun motiv. În repetate rânduri, am fost înșelat și exploatat de alte persoane. După ce am muncit un an din greu, nu am primit ce trebuia să primesc. Am simțit că această lume este într-adevăr întunecată! Oamenii se tratează unii pe alții precum animalele, unde cei slabi sunt victimele celor puternici; se luptă unii cu alții, se luptă corp la corp, iar oamenii pur și simplu nu pot supraviețui. Când eram profund îndurerat și cu sufletul deprimat și îmi pierdusem încrederea în viață, un prieten a împărtășit cu mine Evanghelia zilelor de pe urmă a lui Dumnezeu Atotputernic. După aceea, am mers în mod regulat la adunări, m-am rugat, am comunicat adevărul și am cântat imnuri pentru a-L lăuda pe Dumnezeu împreună cu frații și surorile mele. M-am simțit foarte fericit și eliberat. În Biserica lui Dumnezeu Atotputernic, am văzut că frații și surorile nu încercau să se păcălească unii pe ceilalți sau să facă deosebiri sociale; erau pur și simplu deschiși și se înțelegeau unii cu alții. Când un frate sau o soră avea o dificultate, toți ceilalți îi arătau iubire și toți se ajutau reciproc. Toată lumea era acolo pentru a căuta adevărul cu sârguință ca să-și lepede firile corupte, să trăiască asemănarea unei persoane adevărate și să obțină mântuirea. Această viață mi-a permis să experimentez fericirea și să înțeleg semnificația și valoarea vieții. Am văzut că puteam obține fericirea adevărată doar venind înaintea lui Dumnezeu și căutând adevărul. Pentru ca mai mulți oameni care trăiau în întuneric așa cum trăiam eu să poată primi mântuirea Lui și să vadă din nou lumina, m-am alăturat celor care propovăduiesc Evanghelia și mărturisesc pentru Dumnezeu. Dar, pe neașteptate, am fost arestat de guvernul PCC pentru propovăduirea Evangheliei și am suferit brutalitatea extremă a torturii și a încarcerării.

În urma suferințelor, dragostea mea pentru Dumnezeu este și mai puternică

de Zhou Rui, provincia Jiangxi

Mă numesc Zhou Rui și sunt un creștin din Biserica lui Dumnezeu Atotputernic. De când am început să înțeleg lucrurile, mi-am văzut părinții lucrând din greu la câmp de dimineața până seara ca să își câștige existența. În ciuda eforturilor lor importante, abia câștigau vreun ban în fiecare an, așadar familia noastră a trăit întotdeauna într-o mare sărăcie. Ori de câte ori îi vedeam pe acei oameni cu putere și influență care trăiau destul de comod fără să fie nevoiți să muncească din greu, îi invidiam, așa că am luat o hotărâre fermă: când voi crește, cu siguranță voi avea succes într-o carieră sau voi ocupa o poziție în guvern ca să-mi scot familia din sărăcie și lipsuri, astfel încât și părinții mei să poată trăi viața bogaților. Cu toate că m-am luptat mulți ani pentru acest ideal, totuși nu am reușit să obțin ce-mi doream; am continuat să trăiesc în sărăcie. Deseori oftam îngrijorat din cauză că nu aveam rezultate pe măsura muncii mele și, treptat, mi-am pierdut încrederea în viață. Tocmai când am început să mă descurajez și să disper, mântuirea lui Dumnezeu Atotputernic din zilele de pe urmă s-a pogorât asupra mea. Din cuvintele Lui am înțeles câteva adevăruri și am ajuns să aflu cauza principală a suferinței umane în lume. Am înțeles și cum trebuiau oamenii să trăiască pentru a duce o viață plină de înțeles și care merită trăită. De atunci, deși fusesem confuz și neajutorat, mi-am găsit direcția în viață. Lăsând în urmă depresia și descurajarea, am simțit o nouă vitalitate și un nou rost în viață și am văzut speranța vieții. Apoi, pentru ca aceia care încă trăiau în suferință și neajutorare să poată obține și ei această mântuire extrem de rară, am început să merg din loc în loc, predicând energic mântuirea lui Dumnezeu din zilele de pe urmă. Totuși, nu m-am așteptat ca în procesul de răspândire a Evangheliei să fiu prins de două ori de guvernul chinez și să îndur torturi inumane și brutale… În acest puț întunecat al monstruozităților, Dumnezeu Atotputernic nu m-a părăsit niciodată; cuvintele Lui mi-au dat credință și putere, conducându-mă de nenumărate ori spre victorie împotriva forțelor întunecate ale Satanei și întărindu-mi dragostea pentru El.

Persecuția și suferința m-au făcut să-L iubesc pe Dumnezeu și mai mult

de Liu Zhen, provincia Shandong

Mă numesc Liu Zhen. Am 78 de ani și sunt doar o creștină obișnuită din Biserica lui Dumnezeu Atotputernic. Îi sunt recunoscătoare lui Dumnezeu Atotputernic că m-a ales pe mine, o femeie în vârstă de la țară, care nu se distinge prin nimic deosebit în ochii lumii. După ce am acceptat lucrarea lui Dumnezeu Atotputernic din zilele de pe urmă, m-am rugat lui Dumnezeu în fiecare zi, am ascultat recitări ale cuvântului lui Dumnezeu, m-am dus la adunări, am avut părtășie cu frații și surorile mele și, încet-încet, am început să pătrund unele adevăruri și să am o înțelegere limpede asupra anumitor lucruri. M-am simțit plină de bucurie și am trăit o fericire cum nu-mi mai fusese dat niciodată până atunci. Deoarece sunt bătrână și îmi este greu să merg pe jos, nu am putut să plec de acasă ca să particip la adunările de la biserică, așa că din grijă pentru mine, frații și surorile mele au ținut adunările la mine acasă. Nu au lipsit de la nicio adunare din cauza frigului iernii ori a căldurii verii, iar vântul, ploaia și zăpada nu i-au oprit niciodată să vină să mă viziteze și să aibă grijă de mine, așa bătrână cum sunt. Mai ales când citeam din cuvântul lui Dumnezeu, dacă era ceva ce nu înțelegeam, ei erau mereu răbdători și aveau părtășie cu mine despre acel lucru, și niciodată nu mă ignorau ori nu se uitau la mine de sus. Am fost adânc mișcată de acest lucru, fiindcă dacă nu ar fi fost iubirea lui Dumnezeu, cine mi-ar fi arătat atâta răbdare și afecțiune? În interacțiunile cu frații și surorile mele, am văzut că aceștia erau foarte diferiți de laici. Trăiau cu toleranță și iubire și puteau să-și deschidă inimile și să se trateze unii pe alții cu sinceritate, fără bariere sau distanță între ei. Erau la fel de apropiați ca o familie și acest lucru m-a făcut să mă simt și mai sigură cu privire la lucrarea lui Dumnezeu Atotputernic. Pe măsură ce am început să înțeleg mai multe adevăruri, mi-am dat seama că ar trebui să-mi fac datoria de ființă creată, prin urmare am spus bisericii că doream să preiau îndatoriri. Întrucât vârsta mă împiedica să îndeplinesc cea mai mare parte a îndatoririlor, biserica mi-a desemnat totuși datoria de gazdă la mine acasă. Am acceptat, recunoscătoare față de Dumnezeu că mi-a încredințat o sarcină pe măsura puterilor mele. Și astfel m-am înțeles foarte bine cu frații și surorile mele și m-am simțit foarte ușurată atât trupește, cât și sufletește. De asemenea, m-am mai înzdrăvenit de unele boli de care sufeream, prin urmare am fost chiar și mai recunoscătoare lui Dumnezeu Atotputernic pentru bunătatea și mila Sa.

Înapoi de pe marginea prăpastiei

de Zhao Guangming, China

La începutul anilor 1980, aveam 30 și ceva de ani și lucram pentru o firmă de construcții. Consideram că sunt tânăr și în formă, tratam oamenii cu loialitate și respect și îmi făceam treaba cu simț de răspundere. Abilitățile mele de constructor erau de asemenea de vârf și eram sigur că aveam să avansez în companie și că, odată ce cariera mea va lua avânt, voi trăi ca un prinț. Acesta era obiectivul meu, așa că am rămas în companie și am muncit din greu mulți ani. Dar, în ciuda calibrului meu impecabil, atât în ceea ce privește caracterul, cât și abilitățile profesionale, eforturile mele păreau să nu fie recunoscute de companie, acesta fiind un lucru pe care nu l-am înțeles niciodată. Nivelul maxim de salarizare din compania noastră era nivelul 6, dar salariul meu nu a trecut niciodată de nivelul 3. Am privit cum o serie de colegi, care nu aveau nici abilitățile mele, nici vechimea mea în companie, au primit măriri de salariu, însă mie nu mi s-a întâmplat niciodată acest lucru. Eram nedumerit și plin de resentimente din cauză că ei primeau măriri și eu nu. În cele din urmă, unul dintre colegii cu care mă înțelegeam foarte bine mi-a dat un pont: „În această companie, cel mai important lucru este să îl lingușești pe director, dându-i cadouri de Anul Nou Chinezesc și la alte festivaluri”. Auzind asta, am înțeles în sfârșit adevăratul motiv pentru care fusesem trecut cu vederea de către companie, iar nedreptatea acestui fapt m-a înfuriat. Dar, deși îi uram pe acei lingușitori din companie și îmi displăceau și mai mult colegii care munceau puțin, dar totuși avansau folosind metode necinstite, trebuia să îmi consolidez poziția în firmă, astfel încât a trebuit să mă adaptez la aceste reguli nescrise. Așa că, la următorul An Nou Chinezesc, mi-am „exprimat cele mai bune și cordiale urări de bine” către director și am fost promovat imediat ca șef de echipă.

Cuvântul lui Dumnezeu „Despre destinațieˮ

Îmi dau seama de minciunile guvernului PCC și dragostea lui Dumnezeu mă atrage înapoi spre El

de Kemu, Coreea de Sud

„Îți mai spun o dată – nu-mi mai vorbi de lucrurile alea despre Dumnezeu, și-ți interzic să mai ai vreo legătură cu acei credincioși în Dumnezeu. Dacă văd că i-ai contactat din nou, am să-ți sfărâm telefonul!”

„De ce? De ce stai în calea credinței mele?”, a întrebat soția mea, plină de confuzie.

„De ce? Pentru binele tău și pentru binele familiei noastre. Nu știi că guvernul PCC ia măsuri drastice împotriva Bisericii lui Dumnezeu Atotputernic și că o suprimă? Nu știi de cazul Zhaoyuan, din 28 mai 2014? Se spune online că Zhang Lidong, principalul inculpat în cauză, era membru al Bisericii lui Dumnezeu Atotputernic. Dacă te întâlnești cu acei oameni, nu vei face decât să te pui în pericol extrem!”

Prin înțelegerea tainei numelor lui Dumnezeu, țin pasul cu urmele Mielului

de Mu Zhen, Taiwan

Când eram mică, eram o copilă inteligentă și sensibilă și, astfel, am primit întotdeauna grija iubitoare a părinților, rudelor și prietenilor. Pentru că obțineam mereu note bune la școală și eram amabilă și liniștită, eram foarte îndrăgită de profesori și colegii de clasă. În acea perioadă, eram plină de speranțe pentru viitor. Spre surprinderea mea, însă, când a venit momentul să dau admiterea la liceu, am ratat calificarea la cel mai bun liceu de fete cu o jumătate de punct și am fost admisă în schimb la o școală de nivel secundar. Eram atât de incapabilă să accept ceea ce se întâmplase, încât m-am închis în camera mea două zile și am refuzat să mănânc sau să beau. Era prima dată în viața mea când experimentam eșecul – mă simțeam ca și cum căzusem într-o prăpastie și eram măcinată de chin și durere.

Domnul S-a arătat în Est

de Qiu Zhen, China

Într-o zi, sora mea mai mică m-a sunat să-mi spună că se întorsese din nord și că avea să-mi spună ceva important. Mi-a cerut să mă duc imediat la ea. Am avut un sentiment că era posibil să se fi întâmplat ceva rău, așa că m-am dus acasă la ea fără întârziere. Abia când am ajuns la locuința ei și am văzut-o citind dintr-o carte, neliniștea m-a părăsit. Sora mea m-a văzut intrând, a tresărit și mi-a spus voioasă: „Qiu Zhen! De data asta în nord, am auzit o veste bună: Domnul Isus S-a întors!”

De unde vine această voce?

de Shiyin, China

M-am născut într-o familie creștină, iar multe dintre rudele mele sunt predicatori. Am crezut în Domnul, împreună cu părinții mei, de când eram mică. După ce am crescut, i-am făcut această rugăciune Domnului: dacă aș putea găsi un soț care să fie și el credincios, m-aș jertfi alături de el pentru a-L sluji pe Domnul. După ce m-am căsătorit, soțul meu chiar a ajuns să creadă în Domnul și a devenit, de fapt, un predicator cu normă întreagă devotat. Ca soțul meu să se poată concentra asupra lucrării lui pentru Domnul și ca să poată onora angajamentul pe care l-a făcut înaintea Lui, am luat inițiativa de a-mi asuma sarcina dificilă de a gestiona chestiunile gospodărești. Deși a fost un pic dificil și obositor, inima îmi era plină de bucurie și pace oricât de greu a fost pentru că Îl aveam pe Domnul ca sprijin.