de Fenyong, provincia Shanxi
În ciuda faptului că am crescut cu grija iubitoare a părinților de când eram copil, în inima mea, m-am simțit de multe ori singură și am simțit că nu am pe cine să mă bazez. Întotdeauna mi s-a părut că eram cuprinsă de o suferință inexplicabilă pe care nu puteam să o depășesc. M-am întrebat de multe ori: de ce sunt oamenii în viață? Cum ar trebui să trăim? Dar nu am putut găsi niciodată un răspuns. În 1999, am avut în sfârșit norocul de a accepta lucrarea din zilele de pe urmă a lui Dumnezeu Atotputernic. Hrana și proviziile cuvântului lui Dumnezeu mi-au alinat inima singuratică și am simțit că am ajuns în sfârșit acasă. M-am simțit deosebit de protejată și în siguranță. Abia atunci am știut în sfârșit ce însemna să fiu fericită. Mai târziu, am citit în cuvântul lui Dumnezeu că: „O lume în inima omului fără loc pentru Dumnezeu este întunecată, goală și fără speranță. […] Poziția și viața lui Dumnezeu nu pot fi înlocuite de niciun om. Omenirea nu are nevoie doar de o societate corectă în care fiecare este bine hrănit, egal și liber, ci de mântuirea lui Dumnezeu și asigurarea vieții din partea Lui” („Dumnezeu conduce destinul întregii omeniri” din Cuvântul Se arată în trup). Aici, am descoperit în sfârșit că a mânca bine, a purta haine elegante și a te simți bine nu este ceea ce au nevoie oamenii pentru a trăi. Oamenii au nevoie de mântuirea lui Dumnezeu și de proviziile pentru viață ale lui Dumnezeu. Doar cu aceste lucruri poate fi soluționată deșertăciunea din spiritele oamenilor. Întrebările care mă tulburaseră atât de mult timp au primit în sfârșit răspuns: Dumnezeu are grijă de fiecare ființă vie în creație – oamenii ar trebui să trăiască bazându-se pe Dumnezeu și ar trebui să trăiască pentru Dumnezeu, pentru că doar trăind astfel viețile oamenilor sunt împlinite. Pe măsură ce am citit mai mult din cuvântul lui Dumnezeu, am ajuns treptat să înțeleg o parte din adevăr, iar mai târziu am preluat sarcini în biserică. Adesea m-am dus la întâlniri, am avut părtășie cu frații și surorile mele și mi-am petrecut zilele simțindu-mă ca și cum aș trăi o viață împlinită, satisfăcătoare. Dar o arestare bruscă mi-a zdruncinat viața liniștită și m-a aruncat într-un bârlog de demoni…
Citește în continuare „O trăire mai profundă a iubirii lui Dumnezeu prin intrarea într-un bârlog de demoni”
Biserica lui Dumnezeu Atotputernic 