În fiecare zi, Eu Mă mișc deasupra universurilor, observând toate lucrurile create de mâna Mea. Deasupra cerurilor este locul Meu de odihnă și, dedesubtul lor, este ținutul în care Mă mișc. Eu cârmuiesc totul între tot ce există, Eu comand totul între toate lucrurile, făcând ca tot ce există să urmeze cursul naturii și să se supună poruncii naturii. Fiindcă îi disprețuiesc pe cei care sunt neascultători și îi detest pe cei care Mi se opun și nu se aliniază, voi face ca totul să se supună rânduielilor Mele, fără împotrivire, voi face ca totul în univers să fie ordonat. Cine mai îndrăznește să Mi se împotrivească după bunu-i plac? Cine îndrăznește să nu dea ascultare rânduielilor mâinii Mele? Cum ar putea omul avea un „interes” în a se răzvrăti împotriva Mea? Îi voi aduce pe oameni dinaintea „înaintașilor” lor, îi voi face pe înaintașii lor să-i conducă înapoi la familiile lor, și nu li se va îngădui lor să se răzvrătească împotriva înaintașilor lor și să se întoarcă de partea Mea. Astfel este planul Meu. Astăzi, Duhul Meu se mișcă de la un capăt la celălalt al pământului, atribuind numere pentru toate categoriile de oameni, însemnând în mod diferit fiecare tip de persoană, astfel încât strămoșii lor să-i poată călăuzi cu succes înapoi la familiile lor, iar Eu să nu continuu „să-Mi fac griji” pentru ei, ceea ce este prea supărător; astfel, Eu împart și munca și distribui și eforturile. Acest lucru face parte din planul Meu și nu poate fi subminat de niciun om. Voi alege reprezentanți potriviți, din tot ceea ce există, ca să gestioneze toate lucrurile, determinând supunerea ordonată a tuturor dinaintea Mea. Eu cutreier adesea pe deasupra cerurilor și deseori merg pe dedesubtul lor. Privind lumea cea mare unde oamenii vin și pleacă, observând omenirea înghesuită pe pământ și văzând păsările și animalele care trăiesc pe planetă, nu Mă pot abține să nu Mă simt emoționat în inima Mea. Deoarece, în momentul creației, am făcut toate lucrurile, iar absolut tot ce există își face datoria la locul său sub rânduielile Mele, râd din înalt și, când toate lucrurile de sub ceruri aud sunetul râsului Meu, sunt imediat inspirate, căci, în acel moment, marele Meu proiect este terminat. Adaug înțelepciunea Cerului în om, făcându-l să Mă reprezinte între toate lucrurile, căci l-am creat pe om ca să fie reprezentantul Meu, nu sfidându-Mă, ci slăvindu-Mă în adâncul inimii lui. Dar cine este în stare să împlinească aceste cuvinte simple? De ce își păstrează mereu omul inima pentru el însuși? Nu este inima lui pentru Mine? Nu e că cer omului lucruri în mod necondiționat, ci că el Mi-a aparținut dintotdeauna Mie. Cum aș putea Eu da, la întâmplare, altora lucrurile care Îmi aparțin Mie? Cum aș putea da altora să poarte „hainele” pe care le-am făcut Eu? În ochii oamenilor, e ca și cum Mi-aș fi pierdut mințile, suferind de o boală mintală, și nu aș înțelege nimic din felul de a fi al oamenilor, e ca și cum aș fi un imbecil. Și, astfel, oamenii Mă privesc mereu ca pe un naiv, dar nu Mă iubesc niciodată cu adevărat. Pentru că tot ceea ce face omul e ca să Mă prostească dinadins, Eu nimicesc întreaga omenire într-o izbucnire de mânie. Între toate lucrurile pe care le-am creat, doar oamenii încearcă mereu să vină cu mijloace de a Mă păcăli și, tocmai de aceea, spun Eu că omul este „cârmuitorul” tuturor lucrurilor.
Citește în continuare „Capitolul 39” →