Un cântec de viață în toiul ruinării

de Gao Jing, provincia Henan

În 1999, am avut norocul de a accepta lucrarea lui Dumnezeu Atotputernic din zilele de pe urmă. Prin citirea cuvintelor lui Dumnezeu, am înțeles autoritatea și puterea pe care le dețin și am simțit că aceste cuvinte erau glasul lui Dumnezeu. Să fiu capabilă să aud cuvintele exprimate omenirii de către Creator m-a impresionat mai mult decât pot descrie în cuvinte și, pentru prima dată, am avut, în adâncurile duhului meu, sentimentul de pace și bucurie pe care lucrarea Duhului Sfânt îl aduce omului. Din acel moment, am devenit o cititoare din ce în ce mai avidă a cuvintelor lui Dumnezeu. După ce m-am alăturat Bisericii lui Dumnezeu Atotputernic, am văzut că Biserica era o lume complet nouă, total diferită de cea a societății. Toți frații și surorile erau simpli și amabili, puri și plini de viață. Deși nu eram rude de sânge și fiecare provenea din medii diferite și avea propria identitate, parcă toți eram spirite înrudite care ne iubeam unii pe alții, ne sprijineam unii pe alții și eram uniți împreună în bucurie. Să văd acest lucru m-a făcut să simt, cu adevărat, cât de fericită și veselă, cât de frumoasă și dulce este o viață petrecută venerându-L pe Dumnezeu. Mai târziu, am văzut aceste cuvinte ale lui Dumnezeu: „Ca membri ai rasei umane și creștini devotați, este responsabilitatea și obligația noastră, a tuturor, să ne oferim mintea și trupul pentru a îndeplini însărcinarea dată de Dumnezeu, deoarece întreaga noastră ființă a venit de la Dumnezeu și există grație suveranității Lui. Dacă mințile și trupurile noastre nu susțin însărcinarea dată de Dumnezeu și cauza dreaptă a omenirii, atunci sufletele noastre vor fi nevrednice de cei care au fost martirizați pentru această însărcinarea și cu atât mai mult nevrednice de Dumnezeu, care ne-a oferit totul” („Dumnezeu conduce destinul întregii omeniri” din Cuvântul Se arată în trup). Cuvintele lui Dumnezeu mi-au permis să înțeleg că ar trebui să trăiesc pentru Creator, ca o ființă creată, și că ar trebui să dedic și să sacrific tot ceea ce am ca să răspândesc și să mărturisesc Evanghelia lui Dumnezeu din zilele de pe urmă – numai aceasta este viața cea mai valoroasă și mai plină de sens. Așadar, când am auzit că mulți oameni care trăiau în zone îndepărtate și izolate nu auziseră Evanghelia lui Dumnezeu Atotputernic din zilele de pe urmă, mi-am luat hotărâtă rămas bun de la frații și surorile din orașul meu natal și am pornit în călătoria mea de a răspândi Evanghelia Împărăției.