De când oamenii au început să pășească pe calea cea dreaptă a credinței în Dumnezeu, au existat multe lucruri despre care ei rămân nelămuriți. Ei încă sunt complet confuzi în legătură cu lucrarea lui Dumnezeu și despre cât ar trebui ei să lucreze. Acest lucru se datorează, pe de o parte, abaterii din experiența lor și limitărilor în capacitatea lor de a primi; pe de altă parte, aceasta se datorează faptului că lucrarea lui Dumnezeu nu a adus încă oamenii la această etapă. Deci, toată lumea este nesigură cu privire la cele mai multe probleme spirituale. Nu numai că sunteți nelămuriți în ce ar trebui să intrați; sunteți mai neștiutori cu privire la lucrarea lui Dumnezeu. Aceasta este mai mult decât, pur și simplu, o chestiune de neajunsuri ale voastre: este un cusur extraordinar care aparține tuturor celor din lumea religioasă. Aici se află cheia motivului pentru care oamenii nu-L cunosc pe Dumnezeu și, astfel, acest cusur este un defect obișnuit împărtășit de toți cei care Îl caută. Nicio singură persoană nu L-a cunoscut vreodată pe Dumnezeu sau nu I-a văzut vreodată adevărata față. Acesta este motivul pentru care lucrarea lui Dumnezeu devine la fel de dificilă ca mutarea unui munte sau golirea mării. Câți oameni și-au sacrificat viețile pentru lucrarea lui Dumnezeu; câți au fost izgoniți ca urmare a lucrării Sale; câți, de dragul lucrării Lui, au fost chinuiți până la moarte; câți, cu ochii plini de lacrimi de iubire pentru Dumnezeu, au murit pe nedrept; câți au întâlnit persecuții crude și inumane…. Faptul că aceste tragedii se întâmplă – oare nu este totul din cauza lipsei de cunoaștere a oamenilor despre Dumnezeu? Cum ar putea cineva, care nu-L cunoaște pe Dumnezeu, să aibă obrazul de a veni înaintea Lui? Cum ar putea cineva, care crede în Dumnezeu și, totuși, Îl persecută, să aibă obrazul de a veni înaintea Lui? Acestea nu sunt exclusiv nepotrivirile celor din cadrul lumii religioase, ci, mai degrabă, sunt obișnuite atât pentru voi, cât și pentru ei. Oamenii cred în Dumnezeu, fără să-L cunoască; doar din acest motiv, ei nu-L venerează pe Dumnezeu și nu se tem de El în inimile lor. Există chiar și cei care, fățiș și cu neobrăzare, fac lucrarea pe care o vizualizează ei înșiși în acest curent și se apucă de lucrarea încredințată de Dumnezeu potrivit cu propriile lor cerințe și dorințe necumpătate. Mulți oameni acționează sălbatic, nerespectându-L pe Dumnezeu și urmându-și propria lor voie. Oare nu sunt acestea întruchipări desăvârșite ale inimilor egoiste ale oamenilor? Nu manifestă acestea elementul excesiv de abundent al înșelăciunii pe care o au oamenii? Oamenii pot fi, într-adevăr, extrem de inteligenți, însă cum pot talentele lor să ia locul lucrării lui Dumnezeu? Într-adevăr, oamenilor poate să le pese de povara lui Dumnezeu, însă ei nu pot acționa prea egoist. Oare faptele oamenilor sunt, într-adevăr, divine? Poate cineva să fie absolut sigur? A-I fi martor lui Dumnezeu, a moșteni slava Sa – acestea înseamnă că Dumnezeu face o excepție și îi ridică pe oameni; cum ar putea ei să fie demni? Lucrarea lui Dumnezeu abia a început, cuvintele Sale abia au început să fie rostite. În acest moment, oamenii se simt bine referitor la ei înșiși; nu ar fi aceasta, pur și simplu, o invitație la umilire? Ei înțeleg mult prea puțin. Chiar și cel mai talentat teoretician, cel mai elocvent orator nu pot descrie întreaga abundență a lui Dumnezeu – cu cât mai puțin puteți voi? Mai bine nu v-ați stabili propria valoare mai sus de cea a cerurilor, ci mai degrabă să vă vedeți ca fiind inferiori celor mai neînsemnați dintre acei oameni raționali care caută să-L iubească pe Dumnezeu. Aceasta este calea pe care veți intra: de a vă vedea ca fiind mai scunzi cu o palmă decât toți ceilalți. De ce să vă considerați atât de sus? De ce să vă estimați atât de sus? Pe calea lungă a vieții, nu ați făcut decât primii pași. Tot ce vedeți este brațul lui Dumnezeu, nu pe Dumnezeu în întregime. Este de datoria voastră să vedeți mai mult din lucrarea lui Dumnezeu, să descoperiți mai mult din ceea ce ar trebui pătruns, pentru că v-ați schimbat prea puțin.
Pe măsură ce Dumnezeu îl desăvârșește pe om și-i transformă firea, lucrarea lui Dumnezeu nu încetează niciodată, pentru că el are prea multe lipsuri și nu este la înălțimea standardelor stabilite de El. Și astfel, se poate spune că, în ochii lui Dumnezeu, veți fi mereu nou-născuți, care au prea puține dintre elementele care sunt pe placul Lui, deoarece nu sunteți decât creaturi în mâinile lui Dumnezeu. Dacă cineva cade în mulțumirea de sine, nu va fi detestat de Dumnezeu? A spune că Îl puteți mulțumi pe Dumnezeu în prezent înseamnă a vorbi din perspectiva limitată a trupului vostru lumesc; dacă ar fi să vă comparați într-adevăr cu Dumnezeu, ați fi pururi înfrânți în arenă. Trupul omului nu a cunoscut niciodată victoria. Doar prin lucrarea Sfântului Duh omul are posibilitatea de a dobândi trăsături răscumpărătoare. Într-adevăr, din nenumăratele lucruri ale creației lui Dumnezeu, omul este cel mai mărunt. Deși este stăpânul tuturor lucrurilor, omul este singurul dintre ele care este supus înșelăciunii Satanei, singurul care cade pradă, în nenumărate feluri, corupției lui. Omul nu a deținut niciodată suveranitatea asupra lui însuși. Majoritatea oamenilor trăiesc în locul murdar al Satanei și suferă batjocura lui; el îi tachinează într-un fel și în altul până când ei sunt pe jumătate vii, îndurând tot felul de vicisitudini, tot felul de greutăți în lumea umană. După ce se joacă cu ei, Satana pune capăt destinului lor. Și, astfel, oamenii trăiesc întreaga lor viață într-o uluială haotică și nu se bucură, măcar o dată, de lucrurile bune pe care Dumnezeu le-a pregătit pentru ei, dar, în schimb, sunt vătămați de Satana și lăsați în zdrențe. Astăzi, ei au devenit atât de moleșiți și apatici, încât, pur și simplu, nu au nicio aplecare de a lua cunoștință de lucrarea lui Dumnezeu. Dacă oamenii nu au nicio aplecare de a lua cunoștință de lucrarea lui Dumnezeu, experiența lor este sortită să rămână, pentru totdeauna, fragmentată și incompletă, iar intrarea lor va fi, pentru totdeauna, un spațiu gol. În cele câteva mii de ani de când Dumnezeu a venit în lume, nenumărați oameni cu idealuri înalte au fost folosiți de Dumnezeu pentru a lucra pentru El de-a lungul a nenumărați ani; dar cei care-I cunosc lucrarea, sunt atât de puțini încât aproape nu există. Pentru acest motiv, un număr imens de oameni își asumă rolul de a I se opune lui Dumnezeu, în același timp în care lucrează pentru El, deoarece, decât să facă lucrarea lui Dumnezeu, ei, de fapt, fac lucrarea omenească într-o poziție acordată de Dumnezeu. Poate fi aceasta numită lucrare? Cum pot ei intra? Umanitatea a luat harul lui Dumnezeu și l-a îngropat. Din această cauză, de generații încoace, cei care fac lucrarea Lui au puțină intrare. Ei, pur și simplu, nu vorbesc despre cunoașterea lucrării lui Dumnezeu, deoarece ei înțeleg prea puțin din înțelepciunea lui Dumnezeu. Se poate spune că, deși sunt mulți care Îi slujesc lui Dumnezeu, ei nu au reușit să vadă cât de preamărit este El și, de aceea, toți s-au ridicat pe ei înșiși ca pe Dumnezeu pentru ca alții să li se închine.
Timp de atât de mulți ani, Dumnezeu a rămas ascuns în creație; a observat, de-a lungul a atât de multor primăveri și toamne, din spatele unei ceți învăluitoare; a privit în jos, din al treilea Cer, timp de atât de multe zile și nopți; a umblat printre oameni, timp de atât de multe luni și ani. El S-a așezat deasupra tuturor oamenilor, așteptând, în tăcere, timp de atât de multe ierni reci. Nici măcar o dată, El nu S-a arătat nimănui, în mod deschis, nici nu a scos vreun sunet, îndepărtându-Se fără un semn și, la fel de tăcut, întorcându-Se. Cine poate cunoaște adevărata Lui față? El nu i-a vorbit, măcar o dată, omului, niciodată nu i S-a arătat omului. Cât de ușor este pentru oameni să facă lucrarea încredințată lor de Dumnezeu? Puțin își dau ei seama că, a-L cunoaște pe El este cel mai greu dintre toate lucrurile. Astăzi, Dumnezeu i-a vorbit omului, însă omul nu L-a cunoscut niciodată pe El, deoarece intrarea lui în viață este prea limitată și superficială. Văzuți din perspectiva Lui, oamenii sunt totul nepotriviți să se arate în fața lui Dumnezeu. Ei au prea puțină înțelegere despre Dumnezeu și sunt prea mult înstrăinați de El. Mai mult, inimile cu care ei cred în Dumnezeu, sunt prea complicate, iar ei, pur și simplu, nu poartă chipul lui Dumnezeu în locurile cele mai intime ale inimii lor. Ca rezultat, efortul conștiincios al lui Dumnezeu și lucrarea Sa, la fel ca bucățile de aur îngropate sub nisip, nu pot emite o licărire de lumină. Pentru Dumnezeu, calibrul, motivele și punctele de vedere ale acestor oameni, sunt peste măsură de dezgustătoare. Sărăciți în capacitatea lor de a primi, nesimțitori până la insensibilitate, decăzuți și degenerați, extrem de slugarnici, slabi și fără puterea voinței, ei trebuie să fie conduși așa cum sunt conduși caii și vitele. În ceea ce privește intrarea lor în duh sau intrarea în lucrarea lui Dumnezeu, ei nu acordă nici cea mai mică atenție, neavând nicio iotă de determinare pentru a suferi de dragul adevărului. Nu va fi ușor ca acest tip de persoană să fie făcut complet de către Dumnezeu. Astfel, este vital să abordați din acest unghi intrarea voastră – prin lucrarea și intrarea voastră, vă apropiați, ajungând să cunoașteți lucrarea lui Dumnezeu.
Biserica lui Dumnezeu Atotputernic 